Fobie

Nu pot lucra dacă în încăpere există un dulap cu ușile deschise. Nu pot adormi dacă în cameră există un dulap rămas deschis. Dacă ușile sunt întredeschise, dorm rău. Mă zvârcolesc și transpir.

Nălucile zilelor care ar fi putut să fie sau, mai rău, care ar putea fi mă chinuie prin imaginea hainelor care ar fi putut fi sau ar putea fi purtate. Bluze negre dacă cineva …. Rochia preferată care nu mă mai cuprinde. Pantalonii pătați ai copilului pe care oricând s-ar putea vărsa ceva fierbinte când el îi îmbracă și aleargă prin casă. Cămașa pe care de regulă o poartă soțul meu când ……. Tricoul acela pe care dacă atunci nu l-aș fi comandat online …… Ca niște spectre cu esență vestimentară, multi- sau monocoloră, mă pândesc dintre uși, cu șoaptele lor înspăimântătoare, devenind tot mai întunecate și mai amenințătoare pe măsură ce luna scânteiază mai puternic pe cer.

Dacă atunci nu aș fi purtat rochia verde, ci aș fi fost cu totul altfel îmbrăcată, poate întâlnirea ar fi decurs altfel –  fără să mă agăț de fotoliul din ratan, fără să mă aplec nervoasă, fără să înjur iar el să audă …… Un altfel care ar fi putut de o mie de ori să fie dar care nu a fost. Și nici nu mai poate fi.

O permanentă realitate alternativă care se zgâiește la mine dintre rafturi, spânzurată de umerașe, cu fețe șifonate ori netede, cu multe și multe rânduri de măști și nasturi.

Nu pot face nimic înainte să închid orice dulap care există într-o încăpere în care urmează să stau.

mama-5

Image source : https://goo.gl/fTr8gd

Dând iama prin cuvinte

Profesorii de limbi străine, dacă nu sunt anoști și slab pregătiți, sunt cele mai spectaculoase personaje ale unei instituții de învățământ.

Ei pășesc în mai multe universuri și vin cu povești multiple pe care le pot descrie în extrem de multe feluri, pot găsi zeci de sinonime și pot asimila o lume alteia, pot înscrie noi universuri pornind de la un singur cuvânt.

În momentul în care profesoara ta de limba franceză se plimbă mereu rigidă prin sala de curs și are aproape întotdeauna o eșarfă aruncată aparent în fugă dar în realitate bine studiat și atent echilibrată pe un umăr (spre deosebire de fularele înfășurate în jurul gâtului ca orice pui de găină zgribulit de bătaia vântului), asociezi toate franțuzoaicele cu acest mod de purtare a propriei persoane prin societate: cu aparența unei lejerități înnăscute, se cultivă o imagine impecabilă, accesorizată la mare artă și pus în valoare de un mers semeț, de o postură corectă și demnă.

Dacă profesorul de studii irlandeze poartă niște pulovere de lână roase pe la colțuri, fără o altă haină de corp și are mereu pantalonii agățați de lanțul bicicletei, respectiv cu tivul mânjit de ulei și cu țesătura suferindă, vei considera mereu că irlandezii sunt niște oameni ce nu pun preț pe îmbrăcăminte dar care, cu picioarele încolăcite sub ei, șezând pe cursuri prin holurile facultății, sunt dornici oricând de o discuție cu oricine. 

Dacă profa de engleză alternează ținute extrem de elegante cu cele lejere, chiar sport și oscilează de la teniși roșii la rochițe de seară în miezul zilei, vei considera mereu că Marea Britanie și America sunt locurile unde omul se poate simți cel mai simplu în largul său fiindcă în funcție de starea de spirit și de evenimentele zilei, își poate contura o imagine și o ținută inconsecventă – adică aidoma emoționalului uman, care suferă atâtea scurt-circuitări într-o zi încât îi e greu să parcurgă stările de peste zi pentru a le sintetiza într-un singur, ultim gând.

Profesorii de limbi străine sunt magicieni ce privesc mai multe lumi odată și înțeleg mai multe mentalități, sunt un soi de antropologi ce-și bazează analizele pe cuvinte.

Ei suprapun mitologii, convoacă oricând un proverb care să le sprijine teoriile și au oricând diverse națiuni care să le susțină concluziile. Profesorii de limbi străine au în buzunare chei invizibile cu care pătrund în Narnii nebănuite – ei au acces la alte dimensiuni ale omenirii. Pot gândi într-o altă limbă decât cea maternă, se pot dedubla, pot crea și pot facilita moduri de a aduce mai aproape culturi diferite. Ei ajută la filtrarea necunoscutului. Ei înțeleg altfel lumea, mai complex, multi-lingvistic și astfel devin SUPRAoameni fiindcă prin cuvinte îți desenează pe foaia albă a auzului o altă zonă a Pământului.

ImageImage source : http://goo.gl/N7y94V