Ultima dorință

Mi-am trimis de multe ori sufletul în depărtări

și de fiecare dată s-a-ntors copleșit de albastrul din zări.

O dată, o singură dată, ai plecat tu cu el

și de-atunci îl caut mereu, rătăcesc prin castel,

castel ridicat din fire de nisip

pe care eu îl ocrotesc de vânt cu propriul chip.

Au trecut peste mine anii fără de număr, fără de nume

și vreau ca o singură dată în mine să mai răsune

orga tăcerii la care cântai

de fiecare dată cand prin mine priveai…

le-silence-de-la-neige-1916

—–

preluate în anii studenției de la un băiat care se visa poet, prelucrate versurile, modificate și vrăjite cu propriul spirit.. am pierdut sursa, am pierdut contactul cu trecutul, au rămas doar cuvintele..

—–

Image source : http://www.wikiart.org/en/fernand-khnopff/le-silence-de-la-neige-1916

 

 

Dacă s-ar scrie poezii despre ziua de luni..

Sălbatică, feroce,

m-a atacat

când încă dormeam,

era noapte de jur-împrejur,

dar s-a răstit la mine

„Trezirea!” 

M-a aruncat din învelișul pufos

al păturii mov,

mi-a spălat fața

cu apă rece și multă,

iar apoi mi-a spus ferm

„Acum pornește!”.

Obedientă, năucă, 

împleticindu-mă des,

precum o nălucă,

am pornit.

Sunt încă în mers,

sunt încă pe drum,

dar, vai!, nu mi-a spus

unde trebuie s-ajung!

 

Iubito, fii discretă!

Nu, nu-mi spune nimic.

Nu-mi povesti de tine.

Taci. Lasă-mă să merg și eu în ritmul tău.

O să-ți aleg eu nume, nu vreau să știu cum ai fost botezată.

Nu-mi spune-acum de frați și de surori. O să descopăr eu. În timp.

O să aflu, o să știu.

Vreau doar misterul tău acum, agale, lin și mut.

O să citesc în ochii tăi ce lucruri ai văzut.

Tremurul mâinilor tale o să-mi șoptească dacă ți-e frică de-ntuneric, de păianjeni.

Nu vreau carte deschisă.

Te prefer mesaj criptat,

să mă-nfioare farmecul de a te ghici treptat,

să mă vrăjească descifratul – ieșirea din labirint.

Nu te prezenta, nu vorbi, doar ține-mă de mână și lasă-mă să-ți fiu alături.

shhhh

Image source : http://goo.gl/vXt3r0

A scrie înseamnă să trădezi.

Pentru ca mi-a placut si m-am regasit intr-o serie de afirmatii, va invit sa parcurgeti un intreviu cu scriitoarea suedeza Athena Farrokhzad :

 

A scrie înseamnă să trădezi. Pentru că atunci când scrii povestești, iar ceea ce povestești cere un preț. În carte, mama este cea care vorbește despre asta: “Mama mea a spus: Cine va fi trădat într-un poem despre trădare”. Lucrul ăsta trebuie asumat pentru că sunt mulți scriitori care vorbesc în cărțile lor despre iubite, familie, etc. și apoi spun: e doar ficțiune. Eu am avut mereu senzația că trădez pe cineva, dar, așa cum spune Svetlana, e vorba de plăcerea de a trăda, pentru că știm că avem puterea de a trăda atunci când vindem ceva pentru a câștiga altceva.

E mai dificil, însă, când faci parte dintr-un grup care nu e dominant în societate. În cazul ăsta, trădarea și solidaritatea au o altă încărcătură. Dar, în același timp, textul este foarte solidar cu acești oameni. Mai ales mama, pentru că e vorba de niște cuvinte dure, dar în același timp e și mândrie acolo, mândrie a bunicii, a tatălui, etc. Iar eul cărții e solidar cu lupta pe care o duc membrii familiei.

 

http://www.lapunkt.ro/2014/01/03/imi-doresc-sa-nu-mor-intr-o-societate-capitalista/

pinning the pin

My friend.

Is this a thought?

A person?

A concept?

An ideal?

A summon word?

A password?

A key to a door?

A passage?

An illusion?

A feeling?

A comforting pat?

A spark?

It is whatever we need it to be when we spin the “friend” in the merry-go-round of our mind.

It may never be there, but it is always in the quests of our lives.

NaBloPoMo_November_small

Over night

Not a hurricane,

just some wind – stronger than ever before.

A storm perhaps.

That came and passed.

I looked around.

Everything was wrecked, turned upside-down

broken, torn or missing.

I looked inside. Everything inside me was still.

Quieter than ever before.

There was silence as an afterthought.

There was a smell.

Of things gone.

There was the opening

of an empty space

that had once been full. Absence.

Memory overlapping the present.

Mirage of the past idle atop remains.

Image