Confesiuni în ceas de seară

Prefer să-mi fac prieteni cu același statut social. Nu din aceeași pătură socială, dar de același nivel. La care mă pot raporta ca egal.

Cei care îmi sunt inferiori mă fac să mă simt vinovat. Mă simt îndatorat față de cei care se află pe o treaptă (sau două sau zece) mai jos decât mine. Ca și cum le datorez mai mult decât respectul. Ca și cum le datorez ceva din ceea ce am eu. Ca și cum trebuie să mă justific. Să mă scuz pentru că îmi permit un concediu în plus pe an.

Cei care se află deasupra mea îmi provoacă un alt fel de sentiment de vinovăție. Mă simt vinovat fiindcă nu sunt dispus să muncesc mai mult și să mă supun unei doze mai mari de stres pentru a vedea mai mult din lumea care ne înconjoară. Îmi e comod statutul meu și mă simt vinovat că nu doresc cu adevărat să fac parte dintre cei care își permit o mașină mai scumpă, un concediu mai lung sau o casă care să nu fie închiriată.

Advertisements

Ce aduce confirmarea..

water unicorn

Atunci când nu poți dormi noaptea, atunci când gândurile te poartă la iubirile din trecut, atunci când ți se pare că ai cele mai strălucite idei.. atunci te pierzi în amitiri și ți se pare că descoperi noi înțelesuri, că lumea se umple brusc de sensuri care au fost mereu acolo, dar că este pentru prima oară că ți se dezvăluie și ție, clare, cristaline și autentice.

Te gândești la cel mai iubit om care a trecut prin viața ta. Cel care a trecut prin viață și s-a cuibărit în schimb atât de bine în ființa ta încât TU nu ai mai putea fi TU dacă amintirile despre EL ar lipsi. Îți dai seama că dintotdeauna cauți o confirmare. Așepți confirmarea unei speranțe. Aceea că și TU ești pentru EL ceea ce EL este pentru tine. Că locurile ocupate în ierarhia sufletească sunt la același nivel. Că și tu ești la fel de ghemuit în sufletul lui, deplin și în siguranță de orice întâmplări aduse de prezent. Că sentimentul străvechi e statornic și de neclintit. Că amintirea ta îi este nedespărțită, asemenea umbrei omului.

Îți dai seama mai apoi că după ce ai primi la un moment dat această confirmare, nu s-ar schimba nimic în suprafața existenței, nu s-ar produce mai multe unde pe lacul adânc al ființei tale. Tot ceea ce s-ar schimba ar fi desenarea unui zâmbet interior pe chipul sufletului tău. Un zâmbet care pare a transmite un mesaj simplu.. E bine că e așa. E chiar bine. Asta înseamnă că odată, într-un alt timp, într-o altă circumstanță de viață, ne regăsim la infinit. Vibrațiile ce ne proiectează esențele în timp și spațiu, între oameni și soare, se vor recunoaște atunci când se vor mai apropia unele de altele. Și atunci, cumva, printr-o răsucire a baghetei magicianului invizibil, străfundurile lacului se așează lin, strat peste strat, grăunte de nisip peste grăunte de nisip și totul e așa cum ar trebui să fie.

Image source : http://1.bp.blogspot.com/-Y953ltavFNE/TxyZ9PVBbrI/AAAAAAAAAgw/dl4ALsaGl68/s400/19455Blue_Fire_by_SnowSkadi.jpg