Etajera (sau cum să te enervezi într-un weekend)

Când am o idee fixă, nu scap de ea decât încercând să o aplic. Așadar, am comandat etajera dorită de pe un site autohton, de la un producător necunoscut mie, sperând că deși produsul e în lichidare de stoc, mai e disponibil.

Se discută telefonic și, având în vedere că urmează să plătesc din buzunarul propriu transportul, solicit experea cu un anume serviciu de curierat rapid, astfel încât să beneficiez de un preț bun, având contract cu o firmă anume și doar cu aceea. Furnizez date de contact și mă bucur că este totul rezolvat.

Sâmbătă dimineața mă trezesc la ușă cu un alt curier (cu care avea contract producătorul de mobilă) și trebuie să strâng toți banii numerar din casă ca să achit „un colet lung și foarte greu” care este ușor ros la capete și din care se văd pe alocuri mici piese metalice, pe care le identific ca fiind șuruburi și, repsectiv, cleme de fixare pentru șuruburi cu autostrângere. Bombăn și îmi temperez soțul enervat de la prima oră a zilei și amân pe a doua zi montajul monstrului.

Desfăcând ambalajul de carton, descopăr că unele plăci (polițe) sunt ușor atinse din loc în loc, că vreo 2 au niște cuie înfipte anapoda în laterale și că nici nu au dimensiuni perfect identice. Pentru că nu am ales un produs scump, ci unul ieftin pe care să-l poată necăji în voie copilul meu de 2 ani, nu mă deranjează neapărat aceste detalii. 

Soțul meu se apucă de munca fizică și eu il ajut. Între picioare, polițe, placaje subțiri și bârne, se împleticește micul om care manevrează 3 șurubelnițe simultan, lărgind niște găuri standard.

După ce fixăm „capacul” etajerei și mai căutăm prin casă, pe sub covor și prin curte niște șuruburi și niște suporți metalici pentru polițele mobile, constatăm că ne lipsesc din punga ruptă aproximativ 20 de piese de feronerie.

Negociem calea de urmat. Decidem să modificăm tot sistemul și trecem pe holșuruburi. Astfel, trebuie adusă bormașina pentru infiletat, cumpărate holșuruburi pentru lemn și eliminate toate șuruburile deja parțial sau integral fixate.

După o tură prin OBI și o muncă nocturnă, după ce toate polițele sunt bine prinse și etajera are conturat scheletul, vrem să finalizezi frumos cu montarea fermă a plăcilor de pe spate. Alegem tot o serie de holșuruburi, dar mult mai scurte, pentru a fi siguri că nu zboară lucrurile de pe rafturi în cazul în care s-ar desprinde placajul. Stupoarea de încheiere ne-o generează descoperirea că acele două mari plăci nu acoperă suprafața pentru care sunt menite. Fie le unim pe centru, dar atunci nu ne rămâne suficient spațiu pe canturi pentru a putea fixa corect placajul, fie lăsăm un spațiu pe toată lungimea care nimerește în centrul rafturilor, ca și când s-ar fi dorit o aerisire tâmpă pentru obiectele ce vor fi înghesuite în etajeră. Optăm pentru cea de-a doua variantă și la final tragem o bandă de autoadeziv pentru ca spațiul longitudinal rămas să fie mai puțin vizibil.

Și uite-așa, sfârșitul de săptămână a trecut și m-am ales cu o etajeră plină de jucării, insuficientă desigur, a cărei asamblare a fost o probă de inginerie și o sursă de enervare pentru a nu uita că suntem români în România.

 

Advertisements

Operația reușită, pacientul în comă..

I-am cerut soțului meu o etajeră. În care urmează să organizez toate jucăriile copilului nostru (care au trecere în continuare și) care stau înghesuite, clipocind electric și cântând înfundat, înghesuite unele peste altele, în cutii imense de carton în camera de zi.

Am așezat ordonat (și imaginar) obiectele vizate, pe mărimi, tipuri de jucării și în funcție de frecvența de căutare pe care o anticipez din partea proprietarului de drept.

Tot stivuind jucării și piese de Lego, mașinuțe telecomandate și instrumente muzicale, m-am depărtat de puștile cu burete și de seturile de plastelină și am ajuns să cotrobăi între gândurile mele ce revin obsesiv. Am înghesuit într-un coș cafeniu toate temerile legate de înscrisul copilului la grădiniță, am aranjat frumos toate cuvintele pe care le folosește el în prezent și le-am scris în culori diferite în funcție de registru, am lăsat pe cel mai jos raft acele dese reveniri la alimentație, renunțatul la scutec și pedepsitul constructiv.. M-am trezit într-o profundă nevoie de a-mi sorta propriile gânduri și de a prinde în perete o poliță separată pe care se înalță gândurile firave legate de carieră, de realizarea profesională, schimbatul garderobei, întâlnirile cu prietenii, planurile pentru revelion, completatul de chestionare online, semnatul de petiții și participatul la proteste, aniversările membrilor familiei și organizarea Crăciunului. Mi-am dat seama că polița aceasta „personală” e atât de aproape de mașinuțele cu uși rupte, de temerile legate de cățăratul pe toboganele din parc și de cafeaua cu fetele din trupă încât nu reușesc să le separ limpede și satisfăcător.

Mi-am dat seama că după ce toată etajera e plină și raftul personal e încărcat la refuz, nici una dintre problemele mele nu este rezolvată.