Dificultăți în meseria de mamă

Cel mai greu după ce îmi las copilul dimineața la grădiniță este să îmi impun să nu mă întreb în fiecare secundă ce face, cum face, dacă e supravegheat, dacă se împacă bine cu colegii de grupă, dacă educatoarele îl îngrijesc adecvat, dacă este corect hrănit și întrebat periodic de apă și sete, dacă el comunică eficient cu ceilalți (copii și adulți), dacă nu cumva se împiedică pe treptele interioare, dacă nu cade în curte și nu se lovește grav, dacă este schimbat de scutecul în care a plecat de acasă, dacă este frumos manevrat și abordat, dacă se descurcă la oliță, dacă este verificat de „accidente ude”, cât mănâncă și în ce măsură le obosește pe îngrijitoarele care îl ajută la servirea mesei, dacă este ințeles atunci când încearcă să transmită ceva, cu cine se joacă, dacă nu e periculoasă noua poziție a topoganului, cât de mult aleargă și dacă nu transpiră, unde se joacă mai mult, la ce activități organizate participă, dacă s-a încheiat vizita medicală, cât de dor îi este de noi și de casă, dacă repetă cântecelul nou alături de ceilalți, dacă mai primesc vreo foaie colorată la prânz când mă duc să îl recuperez … 

Fac eforturi constante de a nu mă gândi prea mult, de a nu-mi imagina ce se întâmplă acolo, în acel spațiu misterios, cu persoane asupra cărora nu am control, între copii pe care nu-i cunosc, într-un interval despre care aflu prea puține detalii și un fenomen despre care copilul nu îmi poate articula deocamdată mai nimic. Fac eforturi de a mă pregăti pe mine pentru realitatea că foarte mult din viața, destinul și formarea fiului meu nu depinde de mine și nu îmi revine în minte decât întrebarea extenuant-obdseantă ”Am făcut alegerea bună?!”

Barometrul meu este atitudinea copilului meu – a cărui personalitate este suficient de puternică și pregant manifestă încât să mă pot bizui pe reacțiile, comportamentul și dispoziția lui – față de locul, oamenii și princhindeii de acolo, bucuria pe care i-o reprez uneori acasă, în timp ce ne pregătim de plecare și mă urmărește cât împachetez iaurturi, lingurițe și Felii de lapte, entuziasmul pe care îl afișează după o pauză de câteva zile, seninătatea cu care urlă către educatoare „See you!!” și își flutură mâna energic, zâmbetele pe care le îndreaptă către persoanele din centrul educațional, modul în care l-am surprins că se poartă cu cei din jur când îl zăresc întâmplător pe geamul clădirii…

Încerc să-mi alung îngrijorarea, emoțiile și temerile inerente amintindu-mi complexul informațional pe care îl percep dinspre copilul meu în relație cu grădinița. Nu mă bazez exclusiv pe aceste amănunte cotidiene, am analizat înainte de a-l înscrie unde l-am înscris, urmăresc în continuare unitatea respectivă în ansamblul său, dar fundamentul raționamentului meu rămâne acest senzorial orientat. 

Image

 

Image source : http://goo.gl/e8REHe

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s