Descoperirea zilei

nepasareÎnainte de a avea un copil, mă puteam pierde cu orele cu zilele în.. mine. În visare, în plimbare, în cărți, în reverii sau chefuri „cu gașca”, în excursii cu sau fără scop, în acțiuni cu sau fără câștig. O pot face și acum – câteodată, nu neapărat când îmi doresc, ci atunci când se poate – dar nu mai persistă nici măcar o clipă starea aceea de nepăsare față de restul, față de ceilalți, față de mâine sau de ieri. Acum există în permanență un fundal ce nu-mi permite o lipsă ori o absență completă, o detașare reală. Îmi e dor uneori de nepăsare, însă nu apuc prea des să o simt din pricina responsabilității constante, a incapacității de a reitera emoțional ceea ce a fost odată.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s