Sechele

În copilăria mea a existat un cuplu format din două personaje fantastice (nu, nu erau părinții mei), căruia nu i-am asociat o mare importanță doar prin prisma titulaturii, ci prin influența pe care a exercitat-o asupra mea de-a lungul anilor. În acest cuplu aparte, capabil de vrăji și generator de povești magice, certurile (pentru că ele interveneau cel puțin lunar, așa cum e sănătos în orice relație) erau anunțate printr-un buzdugan ciudat aruncat de zmeul monosilabic.

Toate începeau cu „Draga mea…”. Uneori, nimic în plus, doar această sintagmă urmată de o lungă pauză, de o tăcere în care probabil că se spuneau mai multe decât ar fi putut rosti zmeul într-un acces de furie tipic basmelor. Soața zmeului putea vorbi foarte mult câteodată, ca replică aparent interminabilă, iar alte ori doar câteva cuvinte. Atmosfera însă pe care o prefigura și o contura acel „draga mea” era odioasă în mintea mea de viitor adult. Distrugea într-o clipă toate castelele din cărți de joc, toate visele țesute peste zile, toate imaginile despre mâine create peste noapte. Am ajuns să urăsc această – la origine, presupun – formă de alint, mai ales că era un fals absolut. În secunda în care acel draga pornea să se rostogolească peste noi ca primul bulgăre de zăpadă al unei avalanșe de proporții, știam că nimic nu era tandru, afectuos ori drag în toate cele ce urmau să se desfășoare. Mi se părea de fiecare dată tot mai jignitor epitetul, mai cinică situația. Fără a fi fost un eufemism voit, reflexul acela verbal se golise de orice sens, de orice valență pozitivă, de orice sentiment de iubire. Astfel am constatat cum cuvintele se transformă în exuvii, suspendate  inutil între oameni, convenții perimate și receptacole abandonate de consistența pentru care au fost create odată. Nu am putut niciodată să privesc cu ochi blânzi și cu o inimă deschisă conversațiile în care apăreau frecvent sintagmele „draga mea” sau „dragul meu”. Singurul context în care le simt reale, pline și autentice este cel scris, înscris. Scrisorile, cărțile felicitările încă rămân autentice, dar rostirea expresiilor „de drag” au devenit nule pentru cugetul meu.

dragameaImage source : http://goo.gl/fEIoYu

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s