Aside

A găti sau a nu găti?….

Îmi place mâncarea. Îmi place să mănânc. Îmi place să testez noi specialități. Nu mă ating de pește, fructe de mare, carne grasă ori alimente al căror miros îmi displace. Îmi place să fiu servită și nu mă dau în lături de la frecventatul restaurantelor atunci când îmi permit. Îmi plac combinațiile neașteptate și nu refuz un pui cu piersici dacă cineva mi-l oferă.

În schimb, nu sunt dispusă la efortul pe care îl presupune prepararea unei mâncări deosebite. Nici chiar la efortul pentru o mâncare banală. Tocănița de cartofi deja mi se pare un efort prea mare. Ceea ce depășește spaghetele, omleta sau friptura în cuptor revine în responsabilitatea soțului meu. Da. Sunt „norocoasă”. Soțul meu gătește. Bine. Gustos. Cu chef. Cu drag. Dar rar. Nimeni nu e perfect, nu?

Astfel, sunt dispusă să mănânc o viață pâine prăjită cu margarină, bruschete sau sandviș încălzit la microunde decât să învăț să gătesc, decât să stau în bucătărie să aproximez cantități, să consult cărți de bucate și siteuri de gastronomie. Prefer o pită unsă în mâna stângă în timp ce citesc o carte decât să selectez tigăi și cratițe, să desprind carne de pe os sau să identific mirodeniile cele mai indicate pentru dovlecei.

Îi respect pe cei care sunt dispuși să facă acest lucru pentru mine, le mulțumesc și îi laud, pentru că a găti bine presupune un talent, o îndemânare, un simț în plus și o răbdare înnăscută.

Lansez acum un mic chestionar prin care nu urmăresc nimic mai mult decât a afla răspunsurile la întrebarea enunțată. Nu fac statistici înalte și nu folosesc datele obținute în vreun proiect de anvergură. E pură curiozitate și dorință de a ști dacă mai sunt femei în situașia mea, care să-mi împărtășească opinia, lenea și preferințele.

Advertisements

6 thoughts on “A găti sau a nu găti?….

  1. Ana Comarniceanu says:

    Imi place sa gatesc, imi place sa testez retete noi dar cel mai mult imi place cand rezultatul bucaterelii mele e comestibil. Multa mancare am aruncat si eu pe apa sambetei, de multe ori cu tot cu cratita, oala, tava..
    Insa nu imi place sa gust mancarea in timp ce-o prepar , ca sa stiu cata sare sa pun sau mirodenii. Am auzit si eu, cica e esential! Dar eu nu pot! Am senzatia ca imi pervertesc papilele gustative la ceva intermediar si pierd gustul produsului finit. De aceea, cu timpul, am invatat sa pun dupa ochi. Daca nu, solnita e la indemana.
    Si dupa ce am bucatarit cateva ore, dupa ce arata ca in revistele de Pofta buna! nu imi mai trebuie nici sa gust, daramite sa mananc. Noroc ca am lapte si cereale mereu la indemana.
    Iar ca si concluzie, sunt o lenesa si sunt mandra de asta. Iubitul meu gateste, mult (cat pentru o Etiopie), bun si des. Gatesc cam o data la 2 saptamani, si atunci ca mi-e dor sau ca sa ii fac o surpriza culinara sau ca imi e rusine ca am uitat unde oala aia mare pentru ciorba.

  2. lionceau21 says:

    Cred ca ai nimerit combinatia ideala, Ana ! Eu nu am noroc sa nimeresc mai niciodata mancarea. Chiar si atunci cand urmez litera de litera reteta (parca, atunci in mod special!!) gafez finalul. Am noroc doar ca Radu a stiut din start cu cine se insoara. In toti anii de cand il cunosc am doar cateva “specialitati” care imi ies si pe care le repet: sandvis, spaghete, ciorba de cartofi cu tarhon, cartofi prajiti si ochiuri. Da, omleta o pot strica precum un maestru 🙂 cu un singur gest – niciodata acelasi. Rar imi iese si o pizza cu felii de paine. O data din 5.

    Am incercat de cateva ori sa impresionez la viata mea, incercand sa ma lamuresc daca sunt intr-adevar incompatibila cu bucataria si mi s-a spus ca pana avem bani de KFC si de pizza la domiciliu nu e necesar sa ma mai deranjez sa-mi astept sotul venit din delegatie cu surprize culinare 🙂

    Si sunt perfect de acord cu ne-gustatul mancarii in timpul prepararii. Cand stii ce faci (fie pentru ca ai asta in sange, fie pentru ca ai facut-o de un milion de ori si esti expert), nu e necesar. Iar cand nu stii ce faci, e doar deruntant si atat.

  3. Ana Comarniceanu says:

    Wow, stii sa faci ciorba cu tarhon. Esti demi-goddess in lumea mea atunci :D. Tarhonul mi se pare asa o chestie deosebita mai ales ca cred ca am mancat deci, by default, nu imi place.
    De fapt, as putea scrie o carte despre ce nu imi place sa mananc si doar un pamflet despre ce mananc, variatiuni pe tema ou+lactate.

    Iar paste am fiert de o mie de ori, si de fiecare data le-am ratat.
    Bine ca stiu sa fac paine dar nu imi iese intinsul aluatului cu sucitorul/facalet. De cele mai multe ori ajung sa rup in bucatele aluatul, sa il intind cu instrumentul de rigoare si pe urma sa ma joc de-a puzzle-ul in tava. Ce ma bucur ca la sfarsit nu se vede de-a ce m-am jucat eu, doar pun crema sau mere sau depinde de ce anume cere reteta.
    Si ca tot zic de retete, pentru mine, cine stie sa faca rulada cu orice este mama si tata zmeilor in materie. Este o inca o minunatie pentru mine, la care nu i-am prins talcul.

    • lionceau21 says:

      M-a învățat o prietenă să fac ciorba respectivă. Pentru că ea gătește demențial și știe să dea indicații inclusiv pentru tâmpiți ca mine care nu pricep o notație de genul „adaugi rântaș” pentru simplul fapt că majoritatea noțiunilor sunt de domeniul SFului..M-a învățat pașii și am făcut exact ce scria pe foaia aia de 4 ori până am învățat să mă descurc singură și să nu mă dau de ceasul morții dacă îmi lipsește țelina din cămară și nici să nu intru la creație și să nu pun gulie în loc de păstârnac.
      Aluaturile pentru mine sunt chestii magice din alte vremuri. Numai bunicile și cofetarii-patiseri știu să facă așa ceva în imaginația mea.
      Eu sunt de partea cealaltă a baricadei. Nu mă interesează care sunt secretele gastronomiei și nu mă deranjează dacă domeniul va rămâne pe veci un mister. Mă bucur de invenția preparatelor semi-congelate fiindcă de multe ori mă scot din rahat. Eu sunt fanul pâinii din comerț. Pâinea e bună cu orice. Inclusiv cu mere și prune sau cu zacuscă primită de la prietene, cu salam Victoria sau cu unt și vegeta. Din păcate, pâinea îngrașă și încep să am serioase dificultăți în a-mi găsi ceva de ingurgitat când sunt singură cu zilele 🙂

  4. lionceau21 says:

    Tarhonul s-ar putea să îți placă. Dacă îți place gustul de oțet cu verdeață. E într-adevăr o chestie aparte. Pe mine mă fascinează cum îți împunge nările cu mirosul și apoi îți pișcă papilele gustative din laterale spre centru. A se înțelege că nu știu să-l pun la borcan sau cum s-o fi chemând procedeul de „murare”, dar am surse pentru a-l obține. 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s