Confesiuni în ceas de seară

Prefer să-mi fac prieteni cu același statut social. Nu din aceeași pătură socială, dar de același nivel. La care mă pot raporta ca egal.

Cei care îmi sunt inferiori mă fac să mă simt vinovat. Mă simt îndatorat față de cei care se află pe o treaptă (sau două sau zece) mai jos decât mine. Ca și cum le datorez mai mult decât respectul. Ca și cum le datorez ceva din ceea ce am eu. Ca și cum trebuie să mă justific. Să mă scuz pentru că îmi permit un concediu în plus pe an.

Cei care se află deasupra mea îmi provoacă un alt fel de sentiment de vinovăție. Mă simt vinovat fiindcă nu sunt dispus să muncesc mai mult și să mă supun unei doze mai mari de stres pentru a vedea mai mult din lumea care ne înconjoară. Îmi e comod statutul meu și mă simt vinovat că nu doresc cu adevărat să fac parte dintre cei care își permit o mașină mai scumpă, un concediu mai lung sau o casă care să nu fie închiriată.

Advertisements

2 thoughts on “Confesiuni în ceas de seară

  1. corina says:

    nu suntem putini? la “noi pe treapta”?
    eu risc. si intr o parte si in cealalta:) macar sa am impresia de “aglomerare umana” in vita. recomand putina aventura… e distractiv si cand nu iese bine….

  2. lionceau21 says:

    Sigur ca risti. Trebuie sa fie echilibrata balanta 🙂 Doar nu traim ca pustnicii. Era doar o preferinta. Nu e regula de aur 🙂 Si da.. Cateodata iese atata de prost, ca a chiar meritat aventura :))

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s