Ineditul de septembrie

Fiul meu, în plimbarea lui pe ulița pe care locuim în satul Șelimbăr, astăzi la ore matinale, a ales să-și înghesuie pașii pe lângă un gard de sârmă. Și în mersul lui deloc echilibrat, a călcat pe o frunză de toamnă. Maronie, scorțoasă și restrânsă în sine. A pârâit când a fost fărâmițată de talpa lui mică, iar copilul meu… s-a speriat. Sunetul acesta al unei frunze care moare, ale cărei oase vegetale se rup sub piciorul lui, l-au speriat pe naivul care nu a mai avut percepții reale despre toamnă până la vârsta de doi ani.

Am râs când s-a speriat și mi-a sărit în brațe. În clipa aceea, timpul s-a oprit, totul a dispărut din jurul și dinăuntrul meu și a rămas doar mirarea aceea autentică și spaima de nefamiliar.

ImageImage source : http://goo.gl/hPTsgA

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s