Recenzie modestă a romanului DELICATEȚE

Am citit, aproape dintr-o răsuflare (cum spun britanicii, in one sitting) cartea lui David Foenkinos, Delicatețe. Titlul e extrem de bine ales. Nu reprezintă doar esența personajelor principale, dar și modul de a scrie a autorului, precum și tonalitatea întregului roman de 197 pagini și 117 capitole.

Cartea a fost publicată de Editura Nemira în colecția Damen Tango dar eu sugerez să o citească și cât mai mulți bărbați fiindcă ar avea ce învăța despre cum să abordeze ori să nu abordeze o femeie pe stradă și în viață dar și despre cum trebuie privite viața în doi și jocul seducției.

Scriitorul a ales un motto al cărții cu care cucerește iremediabil publicul român: „Nu aș putea să mă reconciliez cu lucrurile, fiecare clipă trebuie să se smulgă timpului pentru a-mi da un sărut.” – E. M. Cioran Respectiv, pe mine, Foenkinos m-a cucerit de la pagina zero prin această trimitere la un drag compatriot cu o viziune genială și o minte sclipitoare, unul dintre aceia care ne-au scos nația din anonimat.

Romanul parcurge iubiri, cuceriri, mariaje, drame și vindecări sufletești; este fie filosofic, fie ludic, amuzant dar și incitant. Este o lectură completă în care se fac notații și asupra personajelor de terță importanță și în care cele mai surprinzătoare remarci sunt incluse în notele de subsol, care aparțin scriitorului și nu traducătorului, după cum ne-am putea aștepta.

Personal, am fost tentată să citesc romanul datorită unui articol citit despre Audrey Tautou care a jucat în ecranizarea cărții – o actriță pe care este omenește imposibil să nu o îndrăgești odată ce ai văzut pelicula Amélie. Recunosc, am străbătut întregul fir epic cu imaginea lui Audrey în minte și mi s-a părut perfectă din toate punctele de vedere – da, și actrița și eroina și cartea.

Foenkinos înregistrează și unele afirmații strecurate în text asemeni unor axiome generate de întâmplarea meditării monologale asupra unei teme conturate treptat:

– mocheta este moartea senzualității;

– cafeaua decofeinizată este cea mai puțin convivială băutură din câte există;

– morții sunt condamnați la închisoare pe viață;

– Viața poate fi frumoasă atunci când știi că deții incovenientul de a te fi născut.

– Adeseori oboseala este nucleul oricărei îndrăzneli.

– Doliul are o putere contradictorie, o putere absolută care propulsează totul atât spre necesitatea schimbării, cât și spre tentația morbidă a fidelității față de trecut.

Același David Foenkinos ne provoacă însă și la cugetări mai profunde, mai serioase și mai neobișnuite lansând reale întrebări:

Volumul era astfel tăiat în două: prima parte fusese citită pe când François trăia. La pagina 312 era mort. Ce trebuia să facă? Mai poți continua lectura unei cărți întreruptă de moartea propriului soț?

Pentru a nu dezvălui prea mult din intrigă și pentru a mă asigura că farmecul absolut al lecturii rămâne cititorului, mă opresc aici cu detaliile, deși citatele pot curge unele după altele, magia textului ținându-mă chiar și la două zile după citirea sa integrală într-o stare de emoție veritabilă.

Vă recomand tuturor acest roman, nu doar pentru a descoperi o poveste de viață, o poveste de amor, ci pentru a ne redescoperi pe noi oamenii.

Image

Vizitați și pagina oficială a editurii: http://www.nemira.ro/blog/delicatete-de-david-foenkinos-un-nou-roman-la-editura-nemira

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s