Amenințarea iernii

Sunt pe stradă. Duc lucruri importante în buzunarele pardesiului. Din spate mă incomodează vântul. Suflă puternic și mi-e frig. Obiectele din buzunare devin tot mai reci. Mai grele. E dureros să le duc cu mine. Mersul îmi încetinește. Fulgi albi, mici și deși mi se așează pe gulerul paredsiului. Negrul devine gri.

Gândurile îmi sunt rarefiate de panică. Trebuie să ajung. Să scap de povara buzunarelor. Încerc să merg mai repede. Am parcurs o stradă. E bine. Cotesc spre stânga. Încă o dată stânga. Și acum …

Nu am văzut gheața de pe asfalt. Nu am văzut-o și am alunecat. Sunt înșirată dureros pe trotoar, cu spatele lipit de gheața care mi-a cauzat căderea. Mușchii îmi sunt paralizați. Știu că totul e pierdut.

Tot ceea ce era în buzunare a pierit, toate figurinele prețioase de sticlă s-au fărâmițat în miliarde de fascicole. Simt puzderia cioburilor minuscule fără să duc mânile către buzunare.

Acum pot să nu mă mai grăbesc. Văd cerul de un albastru atât de palid încât pare alb. Fulgii mi se aștern pe pleoape și îmi șoptesc despre somn. Dacă închid ochii o să visez că totul e cum ar trebui să fie?

ImageImage source : http://goo.gl/oVRPgQ

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s