Timiditatea naturii

Sunt multe tufe puternice de trandafiri pe drumul pe care îl parcurg zilnic. Tufe înalte, cu flori multe, cu boboci ce promit încă un rând de inflorescențe vesele înainte de prima zăpadă. Am început să le privesc cu ochi de îndrăgostit, nu doar să mă bucur pasiv de existența lor. Am observat de la o zi la alta cum le afectează soarele și ploile, care flori se scurtură primele și cum se ofilesc unele flori abia deschie, cu tristețe că nu au putut să-și atingă maximul de splendoare.

M-am uitat și astăzi la trandafirii galbeni, roz și albi: florile sunt rușinoase. Avea dreptate micul prinț. Sunt vanitoase și dure, dar sunt rușinoase. Toate crenguțele crescute anul acesta, toate frunzele apărute în această vară au o tentă de roșu. Sunt timide și se rușinează cât sunt foarte tinere, imediat după ce se desfac din tulpini, după ce frunzele își dezlipesc foile unele de altele și se descrețesc către soare. Vlăstarii anului 2013 sunt încă ruginii și numai la anul vor avea suficient de mult curaj încât să se alinieze verzi și fermi în continuarea trupului din care au crescut. Îmi sunt mai dragi trandafirii acum.

ImageImage source :

http://images2.layoutsparks.com/1/171450/fragile-lovely-rose-flower-31000.jpg

Advertisements

One thought on “Timiditatea naturii

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s