Un popas de o clipă

Am ales o piatră.

Nu pentru că avea colțuri. Nici pentru că avea personalitate. Nici pentru culoarea aparte. Doar pentru că a avut curajul să mă privească. Din multitudinea de pietricele, nisip și pietriș de duzină, această piatră gălbuie cu două dungi albe s-a uitat drept în ochii mei. M-a țintuit cu privirea.

Nu am putut să merg înainte cu riscul de a călca pe ea. Nu am putut nici să merg înapoi. Licornele nu merg niciodată înapoi. Atunci când se spune că refac un drum e o amăgire. Cu fiecare pas, ele schimbă timpul și locul. Nu sunt de două ori în același timp și spațiu niciodată. M-am oprit. M-am înclinat. Am împins puțin pietricica. I-am zâmbit. I-am dat ocol. Am salutat-o și i-am urat noroc de oameni buni care să-i remarce particularitatea. Curajul merită să fie răsplătit. În orice lume. Oricând. Tot timpul.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s