Tu cu tine

După o viață împreună, începi să te simți vinovat atunci când îți este foarte bine și singur. Nu preferi neapărat singur, dar îți umpli timpul atât de inspirat, de mult, încât preaplinul personal nu lasă loc dorului de celălalt să se înfiripe.

Sunt ciudate acele seri care îți rămân doar ție. Egoismul e la el acasă – nu trebuie să împarți nici un minut, nu trebuie să suprapui nimic și gândul că poți face ce dorești când dorești îți readuce în prim-plan acea libertate care nici nu percepi că-ți lipsește în restul timpului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s