Tristețea licornei

Pământul e ciudat aici.

E fierbinte. E mărunțit neobișnuit. Pe aici au trecut copite bizare, puternice dar nu cu suflet de animal. O forță de bestie a scuturat straturile pământului pe aici. Au fost mai multe. Au încins nisipul de la suprafață. Au măcinat și au înghițit din țărână. Au topit fire de nisip aduse de departe și au amestecat esența adâncului cu pulberi furate, au îmbinat sensurile și mirosurile și au modificat suprafața pământului. Animalele nu mai recunosc parfumurile miezului negru ori pământiu pe care îl caută. Sunt amăginte și îndrumate greșit pe cărări inexistente. Li se va pierde urma în curând. Vor pieri pe glii străine. Se vor simți trădate. Se vor descoperi eronat ghidate.

Cei care nu mă cunosc le spun monștrilor „mașini”. Le-am auzit din depărtare. Mugetul lor nu transmite nimic în nici o limbă pe care să o fi auzit vreodată, nici limba străveche și nici cea uitată de restul. Sunt ființe metalice, ce scrâșnesc pe pământurile noastre, sunt oarbe la mângâierile pădurii și surde la chemările vietăților. Sunt bestii ce ne cotropesc lumea și noi nu știm încă metoda să ne apărăm. Pământul nu are puterea de a le ține la distanță și vrăjile noastre rămân neputincioase în eter.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s