la pescuit

pluta mea se sumeti mandra deasupra apei scrutand valurile.
nimic nu se ridica la inaltimea ei.

se legana in ritmul apei si asta nu parea s-o deranjeze.
o libelula timida se aseza pe firul care o lega de undita mea, inclinand-o usor intr-o parte.
se inclina in fata libelulei, salutand-o cu respect.

-buna ziua draga mea, ma bucur ca ma vizitezi. ce-ai vazut in zborul tau?

-buna ziua, pluta portocalie. am vazut multe plute pe lac, dar niciuna asa inalta ca tine. Esti o pluta deosebita.

-da, draga mea, stiu, sunt cea mai inalta pluta de pe balta. sunt mandra.

libelula zbura mai departe dupa doar cateva clipe, cautand probabil un sprijin mai statornic.

trecura minute bune si ochii mei obosira privind leganarea ametitoare si portocaliul plutei. o rata salbatica se invartea pe lac, iar eu o admiram pentru usurinta zborului.
noi oamenii nu vom putea zbura niciodata atat de natural!!
m-a speriat rata cea eleganta, insa: s-a avantat nebuneste spre pluta mea si a smuls-o de pe apa, incercand sa plece cu ea in zbor, blocandu-mi lanseta. tragea puternic, cu o hotarare neasteptata.
se pare ca zarise si ea pluta mea din inalturi.

pana la urma a renuntat la rapire, eu inistand si incapatanandu-ma sa nu dau drumul unditei.

pluta mea zgribulita si franta in doua locuri a cazut inapoi pe lac cu un mic ‘pleosc’.
nu s-a mai ridicat niciodata singura, ca un Hopa-Mitica, cum facuse pana atunci.
se pare ca intalnirea cu rata salbatica i-a pricinuit un soc.

i-a disparut trufia. a ramas mica si incovoiata – adus de spate esti mai usor de frant.

 

 (martie 2010)

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s